Procedura succesorală

Deschiderea succesiunii/moștenirii unei persoane coincide cu data morții acesteia. Dovada decesului se face cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
În funcție de natura sa, litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este de competența instanței de judecată sau a notarului public.
Competența notarului public în cadrul procedurii succesorale este una limitată. Astfel, este competent notarul public care își desfășoară activitatea în circumscripția teritorială a judecătoriei din raza ultimului domiciliu a defunctului.
Deschiderea procedurii succesorale nu este sinonimă cu deschiderea succesiunii.

în vreme ce moștenirea unei persoane se deschide independent de voința acesteia sau a succesibililor, odată cu data decesului, procedura succesorală se deschide la cererea oricărei persoane interesate (succesibili, creditorii succesibililor sau creditorii succesiunii, precum și alte persoane care justifică un interes legitim-procurorul când unul dintre succesibili este minor) sau a secretarului consiliului local al localității unde se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii.
Cererea va cuprinde date de stare civilă ale defunctului, nume, prenume, domiciliu ale moștenitorilor prezumtivi, bunurile succesorale (cu menționarea valorii acestora), precum și pasivul succesoral, dacă există. Notarul public va verifica dacă cererea cuprinde toate elementele expres prevăzute de lege, în caz contrar va solicita părților completarea ei.
La primirea cererii, notarul are obligația de  a verifica în prealabil dacă este competent din punct de vedere teritorial să dezbată succesiunea(dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în raza teritorială a judecătoriei unde notarul public își desfășoară activitatea). După ce constată legala sa sesizare, notarul public are obligația de a verifica în Registrul de evidență a procedurilor succesorale dacă succesiunea respectivă nu a fost deschisă la un alt birou notarial. Camera Notarilor Publici va elibera în acest sens un certificat care atestă neînregistrarea succesiunii cu privire la defunctul respectiv la alt birou notarial. Numai după obținerea certificatului de la Cameră, notarul va proceda la înregistrarea dosarului succesoral în evidențele biroului notarial și la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii.

Acte necesare

•    actele de identitate ale moștenitorilor;
•    certificatul de deces al defunctului;  
•    certificatul de căsătorie al soţului supravieţuitor ( sau certificatul de deces / certificatul de moştenitor / sentinţa judecătorească de divorţ, certificatul de divorț, după caz);
•    certificat de naştere şi căsătorie al descendenţilor (copii, nepoţi) sau al altor rude care au dreptul la succesiune;
•    2 martori care l-au cunoscut pe defunct vreme de cel puțin 10 ani;
•    dacă există, testamentul.

De asemenea, vor fi necesare actele care dovedesc averea defunctului pentru stabilirea masei succesorale:
•    acte de proprietate ale bunurilor imobile (contract vânzare-cumpărare, proces verbal de predare-primire a locuinţei, contract de împrumut şi adeverinţa de achitare integrală a prețului);
•    certificat fiscal eliberat de Administraţia Financiară(valabil 30 de zile);
•    acte proprietate automobil (talon, carte de identitate);
•    certificat fiscal automobil, eliberat de Administratia Financiară;
•    certificat acţionar, carnete C.E.C. , conturi, depozite bancare (extras de cont sau contract de depozit - acestea se vor obține prin intermediul biroului notarial care va transmite băncii o adresă de trimitere);
•     act de concesiune pentru locul de veci, adeverinţă cu valoarea locului de veci, eliberată de Administraţia Cimitirelor sau de Parohie.

Desfășurarea procedurii

După punerea pe rol a dosarului succesoral, notarul public va dispune citarea persoanelor cu vocație la succesiune.Dacă există testament, va dispune citarea moștenitorului testamentar, precum și a executorului testamentar insituit.Dacă domiciliul acestora nu este cunoscut, se va proceda, în mod cumulativ, la afișarea la ultimul domiciliu cunoscut al defunctului, al succesibililor, precum și la publicarea într-un ziar de răspândire națională.
Deși moștenirea unei persoane se transmite încă de la data decesului ei, această transmisiune nu are un caracter definitiv și nici obligatoriu.Astfel, pentru a consolida transmisiunea ce  a operat în temeiul legii, odată cu decesul persoanei, succesibilii trebuie să își exprime opțiunea în cadrul procedurii succesorale. Consolidarea titlului de moștenitor se va face prin acceptarea succesiunii de către acesta, iar desființarea titlului de moștenitor se va face prin declarația de neacceptare, dată în  formă autentică în fața notarului public.
Declarațiile de opțiune succesorală se vor înscrie de către notarul public instrumentator în RNNEOS la data autentificării acestora. În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește, pe baza declarațiilor părților, a documentelor prezentate și a dovezilor eliberate de RNNEOS dacă succesibilii au acceptat în termen moștenirea.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește numărul și calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Notarul public stabilește pe baza dispozițiilor legale cota ce revine fiecărui moștenitor.
În succesiunea în care există bunuri, s-a încheiat acordul între moștenitori și s-au administrat probe suficiente, notarul public întocmește încheierea finală a procedurii succesorale, pe baza căreia se va redacta certificatul de moștenitor/de legatar.
Certificatul de moștenitor/ de legatar face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Câte un exemplar al certificatului de moștenitor se eliberează fiecărui moștenitor după achitarea taxelor și onorariilor. Certificatul de moștenitor care cuprinde mențiuni referitoare la bunuri imobile înscrise în Cartea Funciară se comunică de către biroul notarial la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară competent pentru a fi înscris în registrele de carte funciară.
În cazul în care din declarația moștenitorilor rezultă că bunurile imobile cumprinde în patrimoniul succesoral nu sunt înscrise în Cartea Funciară, notarul public le va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În cadrul procedurii succesorale se pot elibera și alte tipuri de certificate: certificat de executor testamentar, certificat de moștenitor suplimentar ( când se suplimentează bunurile din masa succesorală), certificat de calitate de moștenitor, certificat de vacanță succesorală.
Onorariul notarial se calculează în funcție de evaluarea bunurilor imobile și în funcție de valoarea bunurilor mobile, declarată de părți.